Rinoplastia închisă este una din cele două variante ale procedurii de rinoplastie. Pacienţii care nu sunt mulţumiţi de forma şi de aspectul nasului lor pot lua această decizie astfel încât să schimbe ceva în fizionomia lor. Rinoplastia închisă, denumită şi atraumatica este o abordare preferată de pacienţi pentru că este lipsită de leziuni şi oferă o recuperare postoperatorie rapidă.

Principalele motive pentru a apela la procedura de rinoplastie închisă

Cele mai importante motive pentru care pacienţii apelează la procedura de rinoplastie închisă care sunt cel mai adesea invocate de aceştia includ:

dimensiunea neobişnuită a nasului, proporţii nepotrivite pentru fata pacienţilor;
forma neplăcută a nasului provocată de un accident;
cocoaşa la nivelul nasului;
vârful nasului foarte proeminent, căzut sau supradimensionat;
nasul “borcănat” sau bulbos;
nări foarte largi;
nări foarte înguste;
nas strâmb sau asimetric.

În ce constă procedura de rinoplastie atraumatica?

Rinoplastia atraumatica sau închisă este o procedură interesantă, în care inciziile chirurgicale sunt realizate la nivelul şi în interiorul nărilor, fără intervenţii externe care să modeleze nasul. Pacienţii vor fi supuşi unei anestezii generale în cazul acestei proceduri foarte puţin invazive şi fără cicatrici vizibile.

Conceptul “atraumatic” are în vedere în principal minimizarea riscului de deteriorare a structurii ţesuturilor şi evitarea traumelor sau leziunilor postoperatorii. Abordarea atraumatica în cazul rinoplastiei este preferată de majoritatea pacienţilor, de vreme ce nu provoacă leziuni, cicatrice şi nu are riscuri majore.

Fiind o procedură lipsită de riscuri, rinoplastia închisă sau atraumatica foloseşte tehnologii şi instrumente moderne care să nu provoace leziuni şi care să ofere rezultate surprinzătoare şi immediate.

Principalele etape ale procedurii de rinoplastie închisă

Rinoplastia închisă sau atraumatica este o procedură foarte importantă pentru aspectul estetic al pacienţilor, realizată în urma respectării următoarelor etape:

rezecţia cocoaşei nasului, prima şi una din cele mai importante etape ce permite împărţirea cocoaşei nasului mai multe structuri, astfel încât să se prevină apariţia vânătăilor şi umflarea ţesuturilor;
osteotomia medială, o intervenţie menită să scurteze, să prelungească osul şi să modifice alinierea acestuia, fără a provoca traume la ţesutul ce înconjoară osul;
răzuirea dorsală. În această etapă se folosesc micro-razuse cu mişcare alternativă pentru a atenua mişcările ascuţite şi proeminentele osoase după cea de-a doua etapă;
osteometria intermediară. Cu ajutorul unei razuse speciale, mişcările bilaterale efectuate cu ajutorul acestui instrument tae osul fără a-l fractura;
osteometria laterală. În această etapă se pune accent pe păstrarea integrităţii pereţilor laterali prin prevenirea fracturilor imprevizibile ale structurii osoase nazale;
fractură Greenstick. Ultima etapă a procedurii presupune aplicarea unei presiuni uşoare cu degetul pe marginile oaselor nazale.

După această procedură, pacienţii vor fi nevoiţi să poarte o atelă de protecţie care va fi îndepărtată fără ca pacienţii să simtă durere şi să fie supuşi dezvoltării unor complicaţii în acest sens. În concluzie, rinoplastia închisă atraumatică este o abordare lipsită de riscuri şi cu recuperare rapidă, folosind tehnologii şi instrumente moderne pentru a schimba aspectul nasului pacienţilor şi fizionomia acestora în general.